Blindatele mortii – Sven Hassel

Blindatele mortii

editia 2016

   Panzerele cu svastică şi T 34 cu stea roşie, trezesc sălbăticia omului primitiv, civilizaţia dispărând brusc, odată cu moartea scuipată din tunurile blindatelor (într-una din încleştări, 85 de tancuri T 34 sunt distruse de panzere în doar o jumătate de oră!). Bombe cu napalm, ce pârjolesc totul în cale, oameni terciuiţi sub

monştrii de oţel, case, aşezări ce dispar în doar câteva secunde, toate aceste imagini de apocalips întregesc dramaticul tablou pe care cititorul îl regăseşte sub titlul de „Blindatele morţii„. Totodată, în capitole scurte, ce dau ritm lecturii, Hassel prezintă amănunte picante din viaţa soldatului, îi aduce în prim-plan pe Micuţul şi pe Legionar (acesta din urmă făcându-l KO pe malacul hamburghez), iar Porta, mâncău prin definiţie (nu putea să lupte cu stomacul gol), dă un veritabil recital de maestru bucătar virtual, cu a sa reţetă de „Piure de cartofi cu slănină”.

cumpara ACUM cu reducere de pret

„— Plăteşte şi berea mea, camarade, sau îţi trag una peste bot!
— Nu cred că vorbeşti cu mine, i-o întoarse omuleţul cu o expresie atât de hazlie încât izbucnirăm cu toţii în râs.
Micuţul îl privi cu un aer superior:
— Ba chiar cu tine, mucosule. Se întoarse pe călcâie cu cele cinci halbe în braţele sale mari şi-i spuse chelneriţei: avortonul ăla are voie să-mi plătească berea.
Linişte. Omul cu cicatrice îşi goli halba, îşi linse spuma de pe buze şi-şi şterse gura cu mâneca.
— Tu eşti cel numit Micuţul? întrebă el pe gorila de doi metri ce se aşezase la o masă.
— Plăteşte şi taci! fu răspunsul.
— Îmi plătesc berea mea, dar nu dau de băut porcilor. Ar trebui să te întorci în cocină, de necrezut ce mult semeni cu un porc.
Micuţul sări ca lovit de streche şi scăpă halbele pe jos unde se făcură ţăndări. Din doi paşi fu în faţa piticului care îi ajungea până la centură şi clătinându-se urlă:
— Repetă!
— Eşti surd? spuse celălalt, din câte ştiu porcii au urechi!
Livid, uriaşul îi trimise un pumn ucigător.
— Calm, calm, spuse celălalt, parând lovitura cu îndemânare. Să ieşim dacă vrei să te baţi. Ar fi mai bine pentru veselă.
Dădu la o parte halba şi ieşi. Micuţul, uimit, scotea sunete nearticulat. Piticul rânji:
— Nu te obosi, mălai mare!
Cantina ticsită deveni mută. Nu ne credeam urechilor. Tiranul batalionului, ucigaşul, era provocat de un avorton de un metru şi cincizeci şi doi, un tip despre care nu ştiam nimic. Îl vedeam pentru prima dată. Purta pe uniforma cenuşie brasarda albă cu cuvintele „Secţia disciplinară” încadrate de două capete de mort, semn că aparţinea unui regiment disciplinar. Cei 300 de oameni din cantină se repeziră afară ca să-l vadă zdrobit.
Micuţul trecu de la ameninţări la lovituri pe care adversarul le eschiva cu uşurinţă, râzând şi scoţându-l din pepeni.
Se petrecu apoi un lucru pe care nimeni nu l-ar fi crezut posibil.
Omuleţul făcu un salt periculos şi bocancii săi ţintuiţi, de infanterist, îl loviră pe Micuţul drept în faţă, ca o măciucă. Gorila se prăbuşi. Omuleţul se năpusti ca un dihor asupra lui, îl întoarse pe burtă, îl încălecă şi apucându-l de chica roşcovană îi zdrobi mutra de pietre. Îi trase la sfârşit un şut în rinichi, scuipă cu scârbă pe el şi intră indiferent în cantină, în faţa celor 300 de spectatori rămaşi cu gura căscată la vederea tiranului prăbuşit.”

Cartile lui Sven Hassel pot fi cumparate de AICI.

Comentariile sunt închise.